Viata de Omidee

Food, sweet food!

2010-02-10T04:40:00.002-08:00

Despre pasiunea mea nemarginita pentru mancare voi reveni cu un post special! Oricum, cand am mult timp liber (si acum am!), ma apuca batzul cu cautatul retetelor de tot felul si cu statul cu orele prin bucatarie. Batzul asta m-a apucat si saptamana trecuta, rezultand urmatoarele: mancare de pipote (I love pipote!) cu piure pe care l-am inecat in sos, crochete de cartofi facute de nevoie (dar care au iesit foarte bune), din piureul de mai sus care incepuse sa se strice

si o prajitura cu portocale si crema de nes, la care a mers numai bine un ceai "Wild Sour Cherry" super aromat.

Si mi-am amintit de niste dovlecei umpluti cu ton si masline, facuti asta toamna:

Si sa-i arat si Laviniei-Vaniliei niste poze cu turta dulce de la Craciun, de la care voia reteta:

Hungry, anyone?

De Revelion, la Hangu!

2010-01-12T03:39:00.000-08:00

After : Pe data de 1 ianuarie, in jurul mesei din barul unei case din Neamt, un grup de persoane cu priviri tulburi statea extraordinar de linstit si scuipa seminte, incercand sa-si aduca aminte (fiecare pentru el!) faptele noptii trecute. Dar ce se intamplase…
Before : La ora 20, cand am ajuns la respectiva casa, populatia (pe care nici n-o cunosteam in mare parte) era deosebit de vesela. Populatia ajunsese acolo la 11 dimineata si se integrase imediat in peisajul de la tzara. Adica se apucase de baut. Si nu se mai oprise. In momentul in care m-am asezat stinghera pe o bancuta (asa cum mi-e obiceiul de altfel !), m-am trezit cu o sticla in fata si mi s-a spus: “Bea! Eram si eu ca tine cand am ajuns aici! Uite ce vesela’s acum!” Incurajata de faptul ca fata vesela « fusese si ea ca mine », m-am apucat sa investighez mai amanuntit problema ( « Da’ voi cand ati ajuns ? Si cat ati baut de atunci ? Numai vin, sau si altceva ? » ), dornica sa aflu cat va trece pana ma va cuprinde spiritul sarbatorilor. In scurt timp s-a dovedit ca informatiile furnizate fusesera corecte : o indiferenta brusca a pus stapanire pe mine si am inceput sa port intense conversatii cu toate persoanele necunoscute din jurul meu (semnul suprem ca m-am imbatat !). Atmosfera era superba, muzica diversa (nu mai auzisem de vreo 10 ani Genius, Valahia, Sweet Kiss, T-Short, As XX, etc, formatii ale caror hituri marcasera « tineretea » generatiei ’82, care s-a apucat frenetic sa danseze pe unde apuca, in frunte cu mine si Corina – iar eu nu dansez cu fete !). Trecerea in noul an se anunta promitatoare ! Eevenimentele marcante au debutat la miezul noptii fix ! In timp ce se deschideau sampaniile cu surle si trambite, vad deodata cum o persoana imbracata in geaca mea rosie vine alergand si aluneca pe pamantul umed, aterizand drept la picioarele mele ! Corina, care tocmai aruncase dopul in aer, imi zice : « Uite-l pe prietenul tau!” Eu, cu privirea si creierul incetosate, care-l asociau pe prietenul meu cu culoarea verde, ma uit la fiinta care nu se mai ridica de la picioarele mele si zic: “Nu e el! El n-are geaca rosie ! » (Ma mir ca n-am adaugat : « Sunt eu, eu am geaca rosie !) Totusi, impinsa de curiozitate sa vad cine ingenuncheaza atat in fata mea, ma uit mai bine si descopar ca persoana respectiva chiar era prietenul meu, dar in loc sa scoata un inel, si-a scos un adidas si mi-a spus ca a facut entorsa! L-am tarat pana la primul pat si mi-am intrat in rolul de « prietena cu spirit de sacrificiu, care sta langa prietenul ei, il maseaza de 3 ori cu Diclofenac si ii aduce mancare si bautura la pat « . Aceasta operatiune caritabila a fost intrerupta de un scurt moment in care m-am dus la ceilalti sa caut ceva impotriva durerii. Cand am ajuns in bar, am observat ca nimeni nu remarcase ca unul de-al lor « cazuse la datorie ». Se dansa peste tot, inclusiv pe masa si pe bancute, iar versurile “Ooolllaaa ooollllaaa eee macho mannn, oollaaa ooollaaa eee sexyyy babyyyy” care rasunau din laptop mi-au trezit amintiri pretioase care m-au facut sa topai si eu pe o bancuta, in timp ce-i intrebam pe cei din jurul meu “Ai cumva vreun analgezic?”. Intoarsa la capataiul bolnavului, caruia tocmai ii administrasem o supradoza de 3 analgezice, aud deodata usa trantindu-se de perete si in camera intra un baiat si o fata. Fata era teapana (fizic si psihic), iar baiatul incerca sa o convinga sa se culce. Fata ramanea neclintita. In cele din urma, ajutorul tuturor aka mama Dolores, in persoana Corinei, a venit si a culcat-o pe fata pe jos. Doar ce a iesit Corina din camera, ca baiatul s-a culcat si el repede langa fata si chiar am vazut cum o luase si o tinea strans in brate! Indragostitii astia… mi-am zis eu….! Pe la o bucata de noapte, intr-o liniste desavarsita (semn ca toata lumea fusese in sfarsit doborata de bautura), ma trezeste urmatorul dialog : Fata – Da’ de ce-s pe jumatate dezbracata ?? Baiatul – Nu stiu, nu stiu… Fata – Eu te intreb unde-mi sunt hainele !!! Baiatul – Pai, pai…. Fata – Si unde-mi sunt ochelarii ?? Ochelarii !!! Ochelarii marca Esprit zaceau pe masa, cu un brat rupt si rasucit. In ciuda faptului ca nu a mai putut sa-i poarte, fata a continuat sa-i stearga cu devotament in fiecare zi, cu o carpa moale marca Esprit. A doua zi, in timp ce scuipau seminte, ea a continuat sa-l intrebe cu inocenta pe baiat : « Si totusi de ce m-ai dezbracat ?? » Tot a doua zi am aflat ca inainte sa fie adusa teapana in camera, fata fusese gasita intinsa peste pragul de la intrare, unde deranja traficul. Spun asta, pentru ca in momentul in care a fost zarita, unul din personaje tocmai o daduse cu piciorul putin mai incolo, ca sa poata intra in casa. S-au formulat mai multe ipoteze : « S-a impiedicat, a cazut in fund si s-a hotarat sa se intinda ca sa se odihneasca putin ! » « E moarta !! » « Cel care a impins-o mai incolo vroia sa verifice daca e moarta ! » Nici in ziua de azi misterul intinderii peste prag nu a fost deslusit, un singur lucru fiind sigur, deoarece a fost repetat de catre fata de nenumarate ori pana la plecare : « M-am lovit la cap ! »
Pe la o alta bucata de noapte, am fost treziti de o voce barbateasca plangacioasa. Vocea striga : « Lasa-ma-n pace, lasa-ma-n pace ! » In fundal se auzea timid o voce de femeie : « Dar asculta-ma… » Vocea de femeie nu apuca sa spuna mai mult, pt ca cea barbateasca o intrerupea, urland obsesiv printre sughituri « Lasa-ma-n pace ! » Intr-un final s-a facut liniste, semn ca vocea barbateasca a fost lasata in pace. A doua zi, acest mic incident a fost clasificat drept “o cearta obisnuita intre doi indragostiti”.
La un moment dat mi-a revenit bunul si minunatul meu obicei de la bautura, si anume sa bocesc (fara un motiv anume ! La momentul respectiv gasesc o multime !). Asa ca ma duc afara, dornica de un locsor intim in care sa pot boci in liniste (imi luasem si playerul, cu gandul sa ascult « Hold on to my heart », ceea ce m-ar fi facut sa bocesc si mai abitir !) si pun ochii pe sopronul de lemne. Cand ajung acolo insa, observ ca locul fusese deja ocupat. Povestitorul grupului dadea la ratze cu un debit impresionant, iar langa el, prietena lui facea ce se face in mod obisnuit la sopronul de lemne : bocea ! Vazand-o putin jenata de prezenta mea, am linistit-o spunandu-i ca si eu am venit la sopron cu acelasi scop, asa ca mi-a facut loc langa ea, adaugand : « Daca nu te deranjeaza mirosul… » In acest timp, povestitorul nu se oprise nici o secunda din dat la ratze. Si nu s-a oprit nici in urmatoarele minute, ceea ce m-a facut sa ma hotarasc totusi la un moment dat ca am bocit destul si ca e timpul sa termin cu prostiile si sa ma intorc in casa.
Deci toata lumea s-a distrat pana n–a mai putut, la propriu. Drept urmare, unii merg intr-un picior si in ziua de azi (atunci cand merg !), altora li s-a interzis consumul de bauturi alcoolice, iar altii dorm singuri si foarte bine imbracati ! Si isi dau ochelarii jos inainte sa se apuce de baut !
Si ca bonus, o dedicatie pt generatia '82:
http://www.youtube.com/watch?v=IXixt7lkS1g

Scrisoare de Craciun I

2009-12-26T04:34:00.000-08:00

Draga Lavinia,

Iti multumesc pentu ca m-ai lasat sa plec acasa cu cana ta! Cana se afla acum in siguranta, pe masa mea din hol. Inca mai are niste vin in ea; restul a fost varsat pe maneca gecii, in incercarea de a imi pastra echilibrul in mers. Oricum, iti voi returna obiectul in viitorul foarte apropiat.
Iti multumesc pentru salul cadou si imi cer scuze ca am venit ca o nesimtita in vizita in prima zi de Craciun fara sa-ti aduc alt cadou in afara de sticla de 2 litri cu vin! De asemenea, Tirbusica iti multumeste pentru ca aai ales un model cu ciucuri.
Iti multumesc si pentru ca nu mi-ai dat cobaiul Alexandrei, in ciuda insistentelor mele! Daca ma uit putin in urma, la istoricul iesirilor mele, imi dau seama ca atunci cand beau ma hotarasc sa fac diverse achizitii (in animale, oameni sau obiecte) pe care sa le iau cu mine acasa.
Si nu in ultimul rand, iti multumesc pentru ca m-ai ascultat desi nu stiu cat de bine legam cuvintele si cum faceam acordurile! Esti unul dintre putinii oameni buni pe care i-am cunoscut vreodata si cu care am impartit un radiator rotativ si un wc asa cum il stim noi!

Cu drag si cu urari de fericire,
Fosta Ta "Colega De Suferinta"

Festival International de Teatru

2009-12-05T03:19:00.001-08:00

Cu ocazia Zilelor Teatrului Ludic, acesta organizeaza in perioada 7-11 decembrie cea de-a doua editie a festivalului international. Spectacolele se vor juca la Casa de Cultura Copou "Mihai Ursachi" si la Casa de Cultura a Studentilor. Intrarea este libera, cu exceptia spectacolelor tinute in sala "Gaudeamus" a CCS, la care accesul va fi pe baza de invitatie sau bilet (5 RON). Programul integral se gaseste la adresa http://www.ludic.ro/Programradu.html.

Caut partener de badminton!

2009-10-08T07:56:00.000-07:00

In disperare! Acu' un an am reusit in sfarsit sa-mi iau palete. Cum era toamna la vremea respectiva si vantul isi facea de cap, paletele au stat cuminti in husa lor pana in primavara, cand le-am inaugurat cu Fuckerul. De atunci, in ciuda protestelor mele, una din palete a ramas fara invelisul protector de plastic (nu, nu-mi tin telecomanda in plastic, ci doar paletele de badminton si greutatile de 3 kile!), iar Fuckerul, extenuat dupa numai o juma' de ora de goana dupa fluturas, mi-a declarat ca el mai degraba se duce la tenis de masa. Dupa putina vreme, problema parea rezolvata: aveam activitate de cuplu la lumina felinarelor de pe drumul din Ezareni si impreuna cu prietenul meu faceam cate o alergare dupa fluturas inainte de culcare. Fericirea a fost insa de scurta durata! Dupa ce el a inceput treaba, la tentativele mele timide de a propune cate o partida (de badminton!), mi s-a raspuns de fiecare data cu cate o spranceana ridicata si un "Cred ca glumesti, nu?!". Eu nu glumeam, dar mi-am luat paletele acasa si intr-o minunata dupa-amiaza de vara am reusit sa-i cooptez pe Mihai si pe Lavinia. Mihai avea chiar si palete, Lavinia era entuziasmata, deci situatia parea promitatoare. Asta pana cand mi-am dat seama ca cei doi sunt siamezi, iar Lavinia nu mi-a mai raspuns la telefon. Azi am mai facut o incercare cu var'miu, proaspat rezident de Iasi. Am renuntat la cursul de chitara, gandindu-ma ca e printre ultimele zile frumoase, cand se poate face o partida reusita. Si chiar cand imi stergeam praful de pe iubitele mele palete, telefonul fatidic s-a facut auzit: "Alo? Mai, da' sa stii ca eu n-am adidasi..." Adio curs de chitara, adio badminton, adio zi libera "plina" de realizari. Deci as vrea totusi sa stiu: merge careva la o partida de badminton ??

Ce-a mai ramas din Vama...

2009-08-20T09:09:00.000-07:00

O corcitura! Asta a fost prima impresie pe care am avut-o cand am ajuns din nou acolo, dupa un an si ceva. O corcitura de cladiri noi, in culori aprinse si cu terase "fancy", amestecate cu cele vechi, autohtone si cu terasele simple, din lemn. O corcitura de manelisti si de smecheri fitzosi, veniti acolo ca la expozitie, de copchii "rebeli wanna be" si, in ultimul rand din pacate (pentru ca mi s-au parut a fi in minoritate), de rockerii care creau atmosfera de altadata. Atmosfera care, clar nu mai exista. Nu m-am simtit niciodata, oriunde as fi fost, atata de libera cum m-am simtit prima data cand am mers in Vama. Era o senzatie extraordinara ca puteai sa fii absolut oricum aveai tu chef, puteai sa arati in orice fel posibil, ca ar fi fost ok! Nu statea nimeni sa se holbeze la tine, nu auzeai comentarii in spatele tau si nu te deranja absolut nimeni! Inainte as fi putut sa stau singura linistita pe barca din fata de la Stuf, fara sa incerce sa ma agate vreun smecher. Acum nu mai e posibil, ca deh, principiul lor e "esti singura, esti la agatat!" Inainte as fi mers linistita la Stuf si as fi stat linistita cu fundu' pe nisip, printre rockerii care se zbantuiau fiecare in treaba lui. Acum, printre rockeri se plimba smecherii, veniti ca la club, cu pantofi de piele imitatie de crocodil si cercetand "marfa", doar-doar le-o pica ceva! Outsiderii sunt la vanatoare si in timpul zilei; ei vin cu masina 2 metri de la hotelurile galben aprins pana la plaja, dupa care se plimba pe faleza tot cu masina, bineinteles! Daca ai ghinionul sa treaca pe langa tine, nu scapi fara o remarca sau o invitatie de "bun simt"! Somebody kick them out of there!!! Iar preturile m-au socat prea tare ca sa mai pot spune ceva! Nu mi-am inchipuit ca o sa dau 35.000 pe o sticla de apa minerala in Vama Veche sau 50.000 pe un ceai la Stuf! Dar deh, smecherii au bani, smecherii fac legea! De acum, si in Vama!

PIC isi cauta o mama!

2009-08-06T06:18:00.000-07:00

Pic e un catzel cu ochi tristi, care tocmai a suferit un accident de masina si a trecut printr-o operatie de reconstructie a osului. Pana acum, Pic a locuit in curtea Spitalului de Copii, iar acum se afla in convalescenta intr-un apartament din care va trebui sa intoarca in strada peste doua zile. El insa e un caine foarte afectuos si cuminte, care isi doreste foarte mult o "mama" si un camin. Cei interesati sa ii ofere o casa si sa primeasca "o tona" de dragoste, sunt rugati de Pic sa lase un comment pe blog.

Unde te duce o visinata de casa!

2009-08-03T08:22:00.000-07:00

Vineri seara, pe la 11, dupa cateva pahare de visinata, ne pregateam sa mergem la culcare. In 5 minute ne-am schimbat brusc planurile, ne-am urcat in masina si am plecat (in principiu!) inspre Durau. Dupa alte 10 minute nu mai stiam sigur unde ne hotaraseram sa mergem, concluzie pe care am tras-o din discutia telefonica avuta cu Mihai: "Mergeti la munte?" "Cand??" "Acum!" "Da' voi cand plecati?" "Pai am plecat deja, am ajuns in Pacurari si ne gandeam ca vreti sa mergeti si voi!" "!!! Da' voi unde mergeti?" "Pe Rarau! A, ba nu, parca pe Ceahlau!... Mai, unde ziceam noi ca mergem?... Ei, la Durau!"

Pe la 4 ne instalam cortul intr-un loc interzis, dar linistit si a doua zi ne bucuram de priveliste de pe "terasa". Ce-am mai facut?

- am facut traseul pana la Duruitoarea (foto 1);

- am devenit dependenta de zmeura (fara foto!);

- de la Duruitoarea am facut traseul pana la Fantanele, traseu ingreunat mult de dependenta mai sus amintita (un domn aflat in trecere chiar m-a acuzat ca mananc toata zmeura!);

-in sfarsit, dupa 27 de ani de existenta, am vazut "live" o ciuperca dintr-aia frumoasa, cum vedeam in cartile de povesti cand eram mica si pe care imi placea la nebunie s-o desenez (cu buline!) si s-o colorez (foto 2);

- de la Fantanele inapoi in Durau, am facut un dus binevenit, ne-a parut rau doar ca nu aveam sapunul la noi.

Dupa cele aproximativ 4 ore jumate de mers prin munti mi-am dat seama ca exercitiile alea pe care le fac eu acasa gen "3 seturi a cate 15 repetari pentru coapse de invidiat" sunt o nimica toata pe langa o "mica" catarare.

Iar a doua zi, ieri adica, am facut in sfarsit ceva ce vroiam de asta iarna: "ne-am dat cu calul". Nici n-aveam cum sa rezist anuntului cu "...daca vrei sa simti un bot umed care-ti cerseste bunatati..." ( :)) ). Boturile umede au primit o prajiturica "7 days" pentru efortul pe care l-au facut plimbandu-ne prin padure.

Printre altele, ne-am speriat de invazia de copii, care erau absolut peste tot. In statiune, pe munte, la hoteluri, la pensiuni... pretutindeni ii vedeai si-i auzeai! Clar, natalitatea e in floare!

Ne-am intors acasa pe la Izvorul Muntelui (foto 3), ne-am aruncat direct in cada si acum asteptam sa vedem unde o sa ne mai trimita visinata data viitoare, ca de data asta mi-a placut foarte mult!

La nume nou, blog nou!

2009-08-03T06:25:00.000-07:00

Intrucat:
- yahoo 360 ne-a azvarlit blogurile afara in shuturi (si nu in shot-uri, cum ar fi fost de preferat!),
- noul profil de pe yahoo in care Noemia mi-a transferat cu multa grija vechiul blog mi s-a parut complet neatractiv,
- cu capul plecat, recunosc ca Wordpress-ul mi s-a parut complicat,
Iata-ma pe Blogger, in speranta ca un inceput nou imi va readuce inspiratia pierduta acum vreo juma' de an!

Vechiul si dragul meu blog a ramas la adresa: http://profiles.yahoo.com/u/GYCF6XSHXG3KVXWBLK5V3KGTZE