luni, 3 august 2009

Unde te duce o visinata de casa!

Vineri seara, pe la 11, dupa cateva pahare de visinata, ne pregateam sa mergem la culcare. In 5 minute ne-am schimbat brusc planurile, ne-am urcat in masina si am plecat (in principiu!) inspre Durau. Dupa alte 10 minute nu mai stiam sigur unde ne hotaraseram sa mergem, concluzie pe care am tras-o din discutia telefonica avuta cu Mihai: "Mergeti la munte?" "Cand??" "Acum!" "Da' voi cand plecati?" "Pai am plecat deja, am ajuns in Pacurari si ne gandeam ca vreti sa mergeti si voi!" "!!! Da' voi unde mergeti?" "Pe Rarau! A, ba nu, parca pe Ceahlau!... Mai, unde ziceam noi ca mergem?... Ei, la Durau!"

Pe la 4 ne instalam cortul intr-un loc interzis, dar linistit si a doua zi ne bucuram de priveliste de pe "terasa". Ce-am mai facut?

- am facut traseul pana la Duruitoarea (foto 1);

- am devenit dependenta de zmeura (fara foto!);

- de la Duruitoarea am facut traseul pana la Fantanele, traseu ingreunat mult de dependenta mai sus amintita (un domn aflat in trecere chiar m-a acuzat ca mananc toata zmeura!);

-in sfarsit, dupa 27 de ani de existenta, am vazut "live" o ciuperca dintr-aia frumoasa, cum vedeam in cartile de povesti cand eram mica si pe care imi placea la nebunie s-o desenez (cu buline!) si s-o colorez (foto 2);

- de la Fantanele inapoi in Durau, am facut un dus binevenit, ne-a parut rau doar ca nu aveam sapunul la noi.

Dupa cele aproximativ 4 ore jumate de mers prin munti mi-am dat seama ca exercitiile alea pe care le fac eu acasa gen "3 seturi a cate 15 repetari pentru coapse de invidiat" sunt o nimica toata pe langa o "mica" catarare.

Iar a doua zi, ieri adica, am facut in sfarsit ceva ce vroiam de asta iarna: "ne-am dat cu calul". Nici n-aveam cum sa rezist anuntului cu "...daca vrei sa simti un bot umed care-ti cerseste bunatati..." ( :)) ). Boturile umede au primit o prajiturica "7 days" pentru efortul pe care l-au facut plimbandu-ne prin padure.

Printre altele, ne-am speriat de invazia de copii, care erau absolut peste tot. In statiune, pe munte, la hoteluri, la pensiuni... pretutindeni ii vedeai si-i auzeai! Clar, natalitatea e in floare!


Ne-am intors acasa pe la Izvorul Muntelui (foto 3), ne-am aruncat direct in cada si acum asteptam sa vedem unde o sa ne mai trimita visinata data viitoare, ca de data asta mi-a placut foarte mult!








































Un comentariu:

  1. Ai pus niste magaoaie de poze... Iar aia nu e ciuperca frumoasa ca-n cartile de povesti; e explodata.

    + Cum ai putut sa te dai cu calu' fara mine???...

    Dupa aia, caci intr-adevar mi-a venit sa te sun de vreo 3-4 ori in alea 2 zile (cum ma cunosti tu pe mine... :P ):
    Andrushka: ooo, buna dimineata dear cousin
    Noemi: ooo, buna dimineata
    Andrushka: yes, I survived :P
    Noemi: good, thank you :))
    Andrushka: :))

    RăspundețiȘtergere