marți, 12 ianuarie 2010

De Revelion, la Hangu!

After : Pe data de 1 ianuarie, in jurul mesei din barul unei case din Neamt, un grup de persoane cu priviri tulburi statea extraordinar de linstit si scuipa seminte, incercand sa-si aduca aminte (fiecare pentru el!) faptele noptii trecute. Dar ce se intamplase…
Before : La ora 20, cand am ajuns la respectiva casa, populatia (pe care nici n-o cunosteam in mare parte) era deosebit de vesela. Populatia ajunsese acolo la 11 dimineata si se integrase imediat in peisajul de la tzara. Adica se apucase de baut. Si nu se mai oprise. In momentul in care m-am asezat stinghera pe o bancuta (asa cum mi-e obiceiul de altfel !), m-am trezit cu o sticla in fata si mi s-a spus: “Bea! Eram si eu ca tine cand am ajuns aici! Uite ce vesela’s acum!” Incurajata de faptul ca fata vesela « fusese si ea ca mine », m-am apucat sa investighez mai amanuntit problema ( « Da’ voi cand ati ajuns ? Si cat ati baut de atunci ? Numai vin, sau si altceva ? » ), dornica sa aflu cat va trece pana ma va cuprinde spiritul sarbatorilor. In scurt timp s-a dovedit ca informatiile furnizate fusesera corecte : o indiferenta brusca a pus stapanire pe mine si am inceput sa port intense conversatii cu toate persoanele necunoscute din jurul meu (semnul suprem ca m-am imbatat !). Atmosfera era superba, muzica diversa (nu mai auzisem de vreo 10 ani Genius, Valahia, Sweet Kiss, T-Short, As XX, etc, formatii ale caror hituri marcasera « tineretea » generatiei ’82, care s-a apucat frenetic sa danseze pe unde apuca, in frunte cu mine si Corina – iar eu nu dansez cu fete !). Trecerea in noul an se anunta promitatoare ! Eevenimentele marcante au debutat la miezul noptii fix ! In timp ce se deschideau sampaniile cu surle si trambite, vad deodata cum o persoana imbracata in geaca mea rosie vine alergand si aluneca pe pamantul umed, aterizand drept la picioarele mele ! Corina, care tocmai aruncase dopul in aer, imi zice : « Uite-l pe prietenul tau!” Eu, cu privirea si creierul incetosate, care-l asociau pe prietenul meu cu culoarea verde, ma uit la fiinta care nu se mai ridica de la picioarele mele si zic: “Nu e el! El n-are geaca rosie ! » (Ma mir ca n-am adaugat : « Sunt eu, eu am geaca rosie !) Totusi, impinsa de curiozitate sa vad cine ingenuncheaza atat in fata mea, ma uit mai bine si descopar ca persoana respectiva chiar era prietenul meu, dar in loc sa scoata un inel, si-a scos un adidas si mi-a spus ca a facut entorsa! L-am tarat pana la primul pat si mi-am intrat in rolul de « prietena cu spirit de sacrificiu, care sta langa prietenul ei, il maseaza de 3 ori cu Diclofenac si ii aduce mancare si bautura la pat « . Aceasta operatiune caritabila a fost intrerupta de un scurt moment in care m-am dus la ceilalti sa caut ceva impotriva durerii. Cand am ajuns in bar, am observat ca nimeni nu remarcase ca unul de-al lor « cazuse la datorie ». Se dansa peste tot, inclusiv pe masa si pe bancute, iar versurile “Ooolllaaa ooollllaaa eee macho mannn, oollaaa ooollaaa eee sexyyy babyyyy” care rasunau din laptop mi-au trezit amintiri pretioase care m-au facut sa topai si eu pe o bancuta, in timp ce-i intrebam pe cei din jurul meu “Ai cumva vreun analgezic?”. Intoarsa la capataiul bolnavului, caruia tocmai ii administrasem o supradoza de 3 analgezice, aud deodata usa trantindu-se de perete si in camera intra un baiat si o fata. Fata era teapana (fizic si psihic), iar baiatul incerca sa o convinga sa se culce. Fata ramanea neclintita. In cele din urma, ajutorul tuturor aka mama Dolores, in persoana Corinei, a venit si a culcat-o pe fata pe jos. Doar ce a iesit Corina din camera, ca baiatul s-a culcat si el repede langa fata si chiar am vazut cum o luase si o tinea strans in brate! Indragostitii astia… mi-am zis eu….! Pe la o bucata de noapte, intr-o liniste desavarsita (semn ca toata lumea fusese in sfarsit doborata de bautura), ma trezeste urmatorul dialog : Fata – Da’ de ce-s pe jumatate dezbracata ?? Baiatul – Nu stiu, nu stiu… Fata – Eu te intreb unde-mi sunt hainele !!! Baiatul – Pai, pai…. Fata – Si unde-mi sunt ochelarii ?? Ochelarii !!! Ochelarii marca Esprit zaceau pe masa, cu un brat rupt si rasucit. In ciuda faptului ca nu a mai putut sa-i poarte, fata a continuat sa-i stearga cu devotament in fiecare zi, cu o carpa moale marca Esprit. A doua zi, in timp ce scuipau seminte, ea a continuat sa-l intrebe cu inocenta pe baiat : « Si totusi de ce m-ai dezbracat ?? » Tot a doua zi am aflat ca inainte sa fie adusa teapana in camera, fata fusese gasita intinsa peste pragul de la intrare, unde deranja traficul. Spun asta, pentru ca in momentul in care a fost zarita, unul din personaje tocmai o daduse cu piciorul putin mai incolo, ca sa poata intra in casa. S-au formulat mai multe ipoteze : « S-a impiedicat, a cazut in fund si s-a hotarat sa se intinda ca sa se odihneasca putin ! » « E moarta !! » « Cel care a impins-o mai incolo vroia sa verifice daca e moarta ! » Nici in ziua de azi misterul intinderii peste prag nu a fost deslusit, un singur lucru fiind sigur, deoarece a fost repetat de catre fata de nenumarate ori pana la plecare : « M-am lovit la cap ! »
Pe la o alta bucata de noapte, am fost treziti de o voce barbateasca plangacioasa. Vocea striga : « Lasa-ma-n pace, lasa-ma-n pace ! » In fundal se auzea timid o voce de femeie : « Dar asculta-ma… » Vocea de femeie nu apuca sa spuna mai mult, pt ca cea barbateasca o intrerupea, urland obsesiv printre sughituri « Lasa-ma-n pace ! » Intr-un final s-a facut liniste, semn ca vocea barbateasca a fost lasata in pace. A doua zi, acest mic incident a fost clasificat drept “o cearta obisnuita intre doi indragostiti”.
La un moment dat mi-a revenit bunul si minunatul meu obicei de la bautura, si anume sa bocesc (fara un motiv anume ! La momentul respectiv gasesc o multime !). Asa ca ma duc afara, dornica de un locsor intim in care sa pot boci in liniste (imi luasem si playerul, cu gandul sa ascult « Hold on to my heart », ceea ce m-ar fi facut sa bocesc si mai abitir !) si pun ochii pe sopronul de lemne. Cand ajung acolo insa, observ ca locul fusese deja ocupat. Povestitorul grupului dadea la ratze cu un debit impresionant, iar langa el, prietena lui facea ce se face in mod obisnuit la sopronul de lemne : bocea ! Vazand-o putin jenata de prezenta mea, am linistit-o spunandu-i ca si eu am venit la sopron cu acelasi scop, asa ca mi-a facut loc langa ea, adaugand : « Daca nu te deranjeaza mirosul… » In acest timp, povestitorul nu se oprise nici o secunda din dat la ratze. Si nu s-a oprit nici in urmatoarele minute, ceea ce m-a facut sa ma hotarasc totusi la un moment dat ca am bocit destul si ca e timpul sa termin cu prostiile si sa ma intorc in casa.
Deci toata lumea s-a distrat pana n–a mai putut, la propriu. Drept urmare, unii merg intr-un picior si in ziua de azi (atunci cand merg !), altora li s-a interzis consumul de bauturi alcoolice, iar altii dorm singuri si foarte bine imbracati ! Si isi dau ochelarii jos inainte sa se apuce de baut !

Si ca bonus, o dedicatie pt generatia '82:
http://www.youtube.com/watch?v=IXixt7lkS1g

Un comentariu: